Cine a fost Dumitru S. Panaitescu?
- Dumitru S. Panaitescu s-a născut la Brăila, la 21 octombrie 1891; studiază la liceul „N. Bălcescu” din Brăila şi devine licenţiat în filologie romanică la Universitatea din Bucureşti (1914). Debutează cu proză în revista brăileană Flori de câmp (1911), publică versuri în revista Versuri şi proză, semnează cu pseudonimul Perpessicius în Cronica (1915), revistă condusă de Gală Galaction şi Tudor Arghezi. Mobilizat pe front, este rănit în 1916 şi rămâne invalid de mâna dreaptă. Profesor în mai multe localităţi ale ţării, autor al unor apreciate manuale de literatură pentru liceu, elaborate împreună cu Al. Rosetti şi J. Byck.
- Colaborează la Cuvântul, Lumea, Universul literar, România, Revista Fundaţiilor Regale, Letopiseti, Neamul românesc, Cartea vremii, Flacără, Gândirea, Cugetul românesc, Ideea europeană, Gazeta literară, Contemporanul, Viaţa românească, România literară, Steaua, Luceafărul; a ţinut cronica literară la Radio între 1934 – 1938. Membru al Academiei Române, director general al Bibliotecii Academiei, al Muzeului Literaturii Române (1957) şi al revistei Manuscriptum. Moare la 29 martie 1971 în Bucureşti.
Opera
- Repertoriu critic (1925)
- Scut şi targa (1926)
- Menţiuni critice, vol. I – V (1928 – 1946)
- Editează primele trei volume din Opere de M. Eminescu
- Itinerar sentimental (1932)
- Dictando divers (1940)
- Jurnalul de lector (1944), completat cu Eminesciana
- Menţiuni de istoriografie literară şi folclor (1948 – 1956)
- Alte menţiuni de istoriografie literară şi folclor (1957 – 1967)
- Opere, vol. I – XII (1966 – 183)
- Lecturi intermitente (1971)
- Eminesciana (1971)
- Patru clasici (1974)
- 12 prozatori interbelici (1980)
- Scriitori români, vol. I – II (1989)